joi, 9 aprilie 2015

PIERDUT în NEPAL ...





PIERDUT în NEPAL ...
Pierdut a fost și regăsit ! De fiecare dată. Un nou volum de călătorii, semnat Cătălin Vrabie, în lumi ce-mi par la capătul lumii sau chiar din altă lume. Credincios rucsacului său, ce l-a însoțit pe culmile Elbrusului, în Munții Caucaz și pierdut, apoi, prin Rusia, a colindat crestele Alpilor și văile Californiei... Mont Blanc, Matterhorn, Dolomiții, El Capitan și alte provocări de genul ăsta din lumea largă... Deosebit de frumoasă, ca să-l parafrazez pe autor.
Am aflat din paginile cărților anterioare cum s-a pierdut prin India și Iran, țări puțin cunoscute, cel puțin locuitorilor de la poale de Carpați.


Într-un limbaj deseori frust, domn profesor Vrabie ne comunică detalii extrem de interesante, fapte de viață absolut de necrezut pentru civilizația europeană. Șocul Orientului începe din Turcia cu forfota sa inepuizabilă, dar, cu răbdare, treci ... aeroportul și te trezești în alt avion ș.a.m.d. până ajungi la destinație.
De astă dată la Kathmandu, după o escală în toridul Sharjah din Golful Piersic unde era ținta privirilor fiind cam singurul european prin zonă ! La cei peste 190 de centimetri ai săi, greu de pitit printre ceilalți semeni.
Cu o bună capacitate de comunicare, încă de la primul pas în Nepal se pierde pe la diverse adrese a noilor săi prieteni pasageri, făcând ca voiajul să fie mai plăcut și plin de tot soiul de surprize. Ne sunt strecurate permanent informații din toate domeniile de activitate a nepalezilor, mai ales din viața lor privată. Remarcă, cu umor, haosul din circulația rutieră, lipsa curentului câte șase ore pe zi, orezul condimentat până la cote lacrimogene, element perpetuu în alimentația cotidiană, cât și ospitalitatea noilor cunoștințe făcute ad-hoc.
Ascuțitul simț al detaliului face că povestirea călătoriei în Nepal să curgă alert, consemnată pe ore și minute, fără stridențe, cu binevenite observații ușor malițioase la comoditatea românilor în privința amenajării și exploatării propriului teritoriu, al comportamentului public sau nervozitatea permanentă față de calmul și comportarea nepalezilor, deși condițiile în trafic sunt aici extrem de vitrege.
„Circa 25% din locuitorii acestei țări trăiesc sub limita sărăciei – definită de Banca Mondială ca fiind sub pragul de un dolar pe zi.” O informație care te cutremură și face să înțelegi multe despre modul de viață nepalez sau indian.
Jungle party este un capitol plin de peripeții trăite prin toții porii, numai la simpla idee că te poți întâlni oricând cu un rinocer, urs sau tigru !
Dintre soluțiile oferite de instructori ce mai la îndemână pare a fi cea de a te lăsa mâncat, respectiv zdrobit de animalul care-ți sare în cale ! Strong !
„În plus, părerea mea (n.n. a autorului) este că omul nici nu ar fi prea gustos; fumează, bea alcool, mănâncă tot felul de chimicale, de aditivi regăsiţi în toate alimentele... cine ar da o bucățică de carne de căprioară tânără de un an doi pe un om bătrân, ațos și indigest (şi arţăgos pe deasupra, că doar nu ar sta cu mâinile în sân așteptând să fie mâncat).” Statisticile date nu sunt deloc încurajatoare. Din contra. Urșii de la Bușteni, mici animăluțe !
Noroc cu masivitatea elefanților, care ține la distanță jivinile fioroase ! O plimbare de neuitat. Curiozitatea nedisimulată a autorului ne face să aflăm multe din obiceiurile locuitorilor din ținuturile prin care trece. În multe locuri nu există nici urmă de tehnologie. Veche sau actuală. Nimic ! Totul e ca la începutul lumii !
   Îndrăgostit de alpinism, Cătălin este în al noulea cer când vede întreg lanțul muntos cu Dhaulagiri (8.167 m), Anapurna (8.091 m), Manaslu (8.163 m), piscuri ce-ți taie respirația. Din respect pentru amicii săi, alpiniști, îi trece în revistă cu isprăvile lor. „Câțiva dintre prietenii mei, Teofil Vlad și Justin Ionescu au atins vârfurile Nanga Parbat (8126 m) din Pakistan respectiv Shishapangma (8.027 m) şi Cho Oyu (8.201 m) din Tibet (China). De asemenea, Cosmin Andron a atins câteva vârfuri himalayene de șase mii de metri: Gandharva Chuli (6.248 m) din lanțul Anapurna, pe un traseu în premieră absolută, motiv pentru care i s-a dat și numele The Romanian Route și Khang Shilling (6.360 m) ...” ceea ce spune multe despre caracterul său onest. Onorant !
Tibetul, acoperișul lumii, oferă o lume a simplității de mult pierdută în bătrâna Europă. Aici, Cătălin are revelația dexterității îngurgitării alimentelor de către băștinași.
La fel ca strămoșii noștri acum vreo câteva decenii bune !
Par prozaic, dar nu pot trece peste uimirea educatului narator !
Oricum, veșnic călătorul este avid de noutăți, de lucruri și obiceiuri noi, care îi creează stări catharsiene ! „Nu sunt singura ființă care trăiește în căsuța asta, pe lângă țânțari, musculițe și fluturi de toate felurile... mai sunt și niște șopârlițe care aleargă pe pereți și pe tavan, pentru a mă apăra pe mine de insecte – evident ! ” Nu-i așa că e fantastic ?
Urmează drumul spre Lumbini, locul nașterii lui Buddha (Gautama Siddhartha), apoi miile de kilometri prin India, o lume mirifică a contrastelor. Sunt pagini julesverniene, la care nu ai cum să nu rezonezi intrând în pielea povestitorului.
O carte pe care nu o lași ușor din mână !
Prefața la volumul PIERDUT ÎN NEPAL&LADAKH. Jurnal de călătorie.   București, Neverland, 2015.
 Toate bune,
 
 Sergiu Găbureac
gsm_as@yahoo.com,  
Tel.0731 936.615 - 0752 975.130
Bucureşti - 39
Informația, o problemă ?
O rezolvăm împreună.
 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu