vineri, 7 martie 2014

... și cu SERGENTUL ZECE!...






... și cu SERGENTUL, ZECE !...
(file de jurnal paranormal)

Am ajuns, la întâlnirea cu Primăvara 2014, în capitala judeţului de faimă europeană, Vaslui. Situat pe o colină, cu privirea ațintită spre satul copilăriei mele, aflat pe drumul de costișă. Ca și în toamnă, amintirile năvalnice se lovesc de noile construcții. Fără ecoul cuvenit.


Doar, ici-colo, câte o urmă firavă a Vasluiului de altădată. Așa a vrut marele conducător. Ciuruitul de serviciu. Să fie totul betonat !
Natura a fost izgonită din oraș. Noroc cu actualul primar, specialist în conducerea arboretului, ce se străduiește, cu echipa sa, să îmblânzească betoanele cenușii moștenite.
Tot mai goale !
Unde-i dl Zisu, de la care tata nu pleca fără un material de rochie. „Luați, părinte, că o să-i placă doamnei !”  De fiecare dată avea dreptate, bonomul Zisu din Crucea Gării ! Unde-i bâlciul de odinioară ? Cu noaptea misterelor ! De săltam dealul Chițocului dintr-o suflare. Cu prietenii mei de odinioară. Mulți și în ziua de azi !...   Să ajungem la iujuri, la panaramele cu fel de fel de numere nemaivăzute, nemaiauzite !  Azi rulează pe toate canalele. Fără a mai fi aduse de afară !
Prima menţiune documentară a Vasluiului apare în 1375, din timpul lui Alexandru cel Bun. În 1470, devine reşedinţă domnească a lui Ştefan cel Mare, aflată la confluenţa Vasluieţului cu râul Bârlad, unde marele domn l-a caftit (sic!) crunt pe celebrul Suleyman și oastea munteană. Aliată !?!
Era o zi de marți, ianuarie 1475, ca de primăvară, când a plecat Soliman la drum cu o armată uriașă. Agenții meteo l-au informat corect, însă nu au știut despre enigmaticul dans al tobelor și al zurgălăilor moldovenești. Podul nu era chiar atât de înalt, dar așa i s-a părut turcaletului. Din cauza ceții !?! Aflu că avea alte preocupări. Asta-i istoria ! Totu-i telenovelă. A rămas, ca amintire a bătăliei purtate, Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (1490), ridicată lângă Curtea Domnească, recent restaurată, precum și impunătoarea statuie (sculptor Eftimie Bârleanu) ridicată pe locul celebrei bătălii. 







Mai târziu, a mai fost așezată una în mijlocul centrului civic. Să țină minte urmașii urmașilor noștri ! Cum ar fi cei de la Pungești, care au aniversat bătălia, prin bătălia lor !
Neștiind prea bine de ce și pentru ce ! O fi bine, o fi rău ?!?
În 1930, orașul Vaslui avea 13.000 de locuitori, iar municipiul ajunge, prin proletarizare intensivă, la 70.841. În zona industrială, înfloritoare odinioară, se pot turna filme. Cu mafioți ai timpurilor noi ! Ca peste tot, sunt câțiva și aici. Sub ochii vigilenți ai autorităților, „lucrează” nonstop !  
Centrul civic s-a realizat, ca-n toată în România, prin demolarea vechiului centru ! Ce tradiții ?!? 
Era un patrulater european, în mijloc cu o superbă grădină dominată de statuia eroului necunoscut din marele război al civilizaţiunii. 
Eroi care din plin au contribuit la formarea României dodoloațe ! Acum soldatul a fost mutat în altă zonă. Strivit de ziduri. Și-a făcut datoria, așa că ...
Centrul este dominat de clădirea Consiliului Judeţean, ce găzduiește și Prefectura (!?!), Hotelul mare și Casa de Cultură ce poartă numele acidul naţional Constantin Tănase, căruia îi este închinat cunoscutul festival de satiră şi umor, ce se ține la vremea mustului. Când orașul dă în clocot, plin de invitați.
 Nu uit nici dorobanții, nemuritorii curcani, cu isprăvi de răsunet la Grivița, Rahova, Smârdan sau Plevna, care i-au salvat pe rușii imperiali de la o mare rușine.
Generalul Cerchez, cel căruia i s-a predat Osman Pașa, tot de pe malul Bârladului este. Ca și la Peneș Curcanul statuia (bustul) a rămas la nivel de intenție ! 
Drept recunoștință. Pe care o merită din plin !
Din zona Vasluiului se trage vestitul spătar-diplomat-cărturar-turist Nicolae Milescu. Ajuns și prin marea Chină. Firesc, Biblioteca Publică a orașului și a județului îi poartă numele. Cu un alt om iubitor de cultură, dornic de călătorii și sfătuitor de taină, la conducerea ei !
Din vechile construcţii au scăpat de furia kirovurilor doar câteva: Palatul Administrativ, Liceul Mihail Kogălniceanu, fost chipeșul Palat Mavrocordat și alte câteva case vechi. Ce se cer grabnic restaurate. 
Unele arată, deja, mai bine ca altădată  ! Atenție ! Sunt singurele dovezi ale civilizației românești antebelice la Vaslui. Chiar dacă s-au ridicat, recent, edificii cu linii moderne ! N-au patină !
Un cunoscut om al locului, fost arbitru, azi agricultor de performanță, menține orașul în viața națională. Prin echipa de fotbal, cu multe rezultate surprinzătoare.   
Urc în bătrânul Copou, și amintirile iubirilor dintâi din mileniul trecut, mă inundă. Locul marilor sărbători vasluiene. Amenajat ca la carte. Știu de cine ! În câțiva ani va rivaliza, neîndoielnic, cu cele mai tari grădini publice. Românești.
Din când în când, aud povești, unele chiar scandaloase. 
Aud de pretențiile unui protopop. De parcă ar fi patron de locantă ! Dar și despre oamenii primitori, plini de umor, pe care, însă, nu are cine-i pune la treabă. Căci știu să muncească ! După ce au construit România prin toate orașele patriei, în comunism, aproape pe gratis, au împânzit cele patru zări ale Europei. Rezultatele se văd tot mai mult. 
Vile noi, apusene, răsar prin mai toate satele.
 Un oraș cu o primărie a viitorului, unde Eminescu se simte acasă prin cele trei busturi amplasate pe aici. 
  Un prieten, poet local, îmi susură că niciodată nu vor fi suficiente statuile Luceafărului ! 
În toată România, nu doar în Vaslui ! Îl cred. Pe cuvânt. De ce oare ?!?



Tot el îmi relatează o întâmplare. Paranormală !
Un reprezentant de la Mitsubishi Motors vine în România să testeze eventualitatea deschiderii unei fabrici de piese de schimb. Ajunge pe coclauri, prin Moldova, unde-i mâna de lucru ieftină și oameni inteligenți. I se sparge un colier, de-i fierbe apa în motor. Pustiu. Nimeni. În sfârșit, vede pe cineva și-l întreabă:
- E vreun service prin apropiere, bade ?
- Nea Costel tractoristu‘ se mai pricepe ! livrează omul informația, uimit cât de bine știa ochi oblici românește !...
Se uită Costel la motor, ia o sârmă din gard, înlocuieşte colierul și ...  
- Dă-i cheie !... Merge ! Să fii sănătos ! ...
Cum ajunge japonezul la șoseaua națională, raportează la centrală pe iPhone: „Aici, piaţă saturată, piese Mitsubishi pe toate gardurile !”
Să mai veniți la Vaslui, domnule profesor ! Am să mai vin.
Cum să nu vin ? Pe curând !


Sergiu Gābureac
gsm_as@yahoo.com; gsm.ass007@gmail.com,
Tel.0731 936.615 - 0752 975.130

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu