Wikipedia

Rezultatele căutării

joi, 23 ianuarie 2014

De la UNIRE la REUNIRE




De la UNIRE la REUNIRE
(gânduri de ianuarie)

Se împlinesc 155 de ani de la Mica Unire. Un prim pas spre constituirea statului român. Cu zbucium, romantism, diplomație și oarece noroc.
Privind rațional faptele a fost un proces firesc în contextul Revoluției de la 1848, care descătușase energiile popoarelor europene. Reformele declanșate în multe țări dădeau mari speranțe, tuturor, spre mai bine. Trimiterea feciorilor din Moldova și Țara Românească la studii în străinătate începuse să dea roade. Imperiul Otoman își trăia ultimele zile. Legăturile principatelor române cu Poarta fiind mai mult simbolice. De această situație a profitat țarul Alexandru I.
După înfrângerea armatelor otomane la Ruse și Slobozia, în 1811, țarul face propunerea ca principatele, cu acceptul lui Napoleon Bonaparte (Tratatul de la Tilsit din 1807), să se alipească "pe veci la Imperiul Rus, cu orașele, cetățile și satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe și cu averea lor", specificându-se că „fluviul Dunărea va fi de acum înainte granița dintre cele două Imperii". În cazul victoriei rușilor.
În cele din urmă, Rusia se declară mulțumită doar cu ocuparea teritoriului Principatului Moldovei dintre Prut și Nistru. „Tratatul de pace” a fost semnat pe 16 mai 1812 la București. „În hanul agentului secret Manuc Bei.” Imperiul Otoman vindea Imperiului Rus un teritoriu, care nu era al lui, de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (recensământ 1817). Au intrat, cu japca, în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Orhei, Soroca, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. 
Autoritățile țariste au reorganizat, în 1813, gubernia Basarabia ce a fost supusă unei rusificări intensive.
Așadar, actul de anexare a Basarabiei de către Imperiul Țarist a fost unul fraudulos. Furtul s-a făcut cu încălcarea tuturor tratatelor în vigoare și a dreptului internațional de atunci. Moldova nu era provincie turcă.
În multe tratate bilaterale, începând cu secolul XVI, se menționa, negru pe alb, că Țara Moldovei este un stat liber. Astfel, otomanii suzerani nu aveau dreptul să anexeze, să ocupe sau să cedeze acest stat. A fost un act criminal, un rapt care venea, repet, în totală contradicție cu practica internațională.
Atunci, străvechiul principat al Moldovei lui Ștefan cel Mare a fost destructurat. După ce pierduse, deja, Bucovina în 1774, când domnitorul fanariot (sic !) Grigore Ghica al III-lea a fost asasinat pentru că s-a împotrivit cotropirii Bucovinei de către austrieci. Azi, cine își mai amintește ?
În acei ani, însă, amintirile despre cotropirea unei părți importante a Principatului Moldovei de către Imperiul Țarist erau foarte proaspete. Era absolut normal ca înainte de Revoluția de la 1848 să existe un curent proeuropean tot mai puternic, care lucra pentru Independență și ieșirea de sub tot felul de tutele. Rusă, otomană, austriacă ...
Realizare unirii celor două principate românești (1859) și constituirea statului România (1862), a dat noi impulsuri spre realizarea deplină a independenței în 1877. 
Datorită curajului și lucidității domitorului Alexandru Ioan Cuza și a echipei sale de patrioți, pachetul de reforme de inspirație europeană începe să fie pus în aplicare. Cu toate riscurile asumate și cunoscute. 
Un mare merit revine, fără îndoială, și succesorului său, regele Carol I, care a desăvârșit modernizarea României.
Apogeul întregirii țării (295.641 km2), are loc în decembrie 1918, când întreg poporul român se afla, pentru prima dată, după multe secole, între granițele sale firești. Adevăr greu de recunoscut și-n ziua de azi, de cei care au râvnit și râvnesc la teritoriul hărăzit de Dumnezeu acestui neam, urmaș al dacilor, romanilor și tuturor migratorilor, care   s-au tot vânturat până la constituirea principatelor românești: Moldova, Țara Românească și Ardealul. 
Sintagma România Mare = România Întregită a fost folosită abia după Tratatul de la Versailles din 1920 până în 1940.
Urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), așa zișii protectori ai României o hărtănesc în secret. S-a ajuns până acolo încât și teritorii neprevăzute în pacte să fie înghițite de lăcomia stalinistă. Vezi ținutul Herța. Se știe că actul marii trădări s-a semnat la Yalta, unde țări, majoritatea regate ale Europei Centrale și de Est au fost vândute colonialiștilor sovietici pentru un experiment, care a falimentat în 1989.
A urmat, în regie internațională, Revoluția din Europa de Est.
Curg ani ai marilor speranțe. Multe împlinite, în țările scăpate de ciuma comunismului. Numai la noi scenariul s-a gripat. 1990 a fost anul ratărilor incredibile. Inclusiv pentru revenirea teritoriilor răpite prin pactele Ribbentrop-Molotov și Yalta. Toți românii am fost vinovați. Atât pe o parte cât și pe cealaltă parte a Prutului. N-am mișcat, oficial, niciun deget la războiul din zona transnistreană. Am marșat, ulterior, la tot felul de poduri de flori. De fapt șmecherii iliesciene / sneguriste de  temporizare a elanului național. Cu ordin de la Moscova !?!
Țin minte o manifestare entuziastă, una din multe altele, la Piatra-Neamț, a Asociației Două lacrimi gemene, când poetul Dabija ne spunea că reunirea va veni, undeva, prin 2007.
Iar timpul a trecut, pierzându-ne între Zăvoranca și Bianca !
Paradoxal, însă, sentimentul apartenenței la un singur popor s-a amplificat. Pe ambele maluri. Fără exaltări și fără naționalisme desuete. Cu pași concreți. Economici și politici.
Sunt tot mai multe semne că ora reîntregirii neamului românesc se apropie. Contextul regional este tot mai favorabil. Pentru asta, noi, poporul român, fiecare dintre noi să ne implicăm responsabil !
Centenarul României Mari bate la ușă !
Să arătăm, tuturor, că nu a fost doar un vis frumos !
Unirea face puterea !

Toate bune !




Sergiu Gābureac
gsm_as@yahoo.com; gsm.ass007@gmail.com,
Tel.0731 936.615 - 0752 975.130
Bucureşti - 39
Informatia, o problemă ?
O rezolvăm împreună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu