marți, 31 decembrie 2013

Primiți cu plugușorul !












PRIMIȚI CU PLUGUȘORUL ?

Bună sara la fereastâ
La boeri, la dunevoastâ !
Mâncaţ, beţ, vă chercheliţ,
Di noi nu vă sinchisiţ,
Câ, di cân` n-am mai urat,
Şâ plugu ni s-o strâcat.
Ie viniţ, copchii şi fraţ,
Lângâ boi v-alăturaţ...
Şâ cuvânt bun ascultaţ !
S-o pornit acu măi an,
Bădica nostru, Trăian,
Într-o sfântâ, mari, joi, 
Cu plugu` cu şăsâ boi,
Boi balani şâ bourei,
În frunti cu ţântăţei,
În trup di-o mie di lei.

La urechi, clopoţăi,
Pi schinări, zurgalăi,
Îndemnaţ boii, flăcăi !
Mânaț, măi ! Hăi ! Hăi !

Ş-o plecat el la arat,
La câmpu mari, rotat.
Plugu merge scârţâind
Şâ ficiorii hăulind,
Cotiuga pi douâ roati,
Obezâli nilegati,
Cu schimboaia la o parti,
Grindeiu făcut din carpân
Cu potângu di mastacân,
Cu bârsa din lemn di brad,
Brazdâ neagr-o răsturnat.
Da cârceaua s-o strâcat,
Mai nicuţa n-o arat.
Pisti brazdi-o samanat
Grâu mărunt şâ grâu di varâ
Sâ rasarâ pânâ-n sară,
Grâu mărunt, cu arnăut,
O dat Domnu s-o făcut.

La urechi, clopoţăi,
Pi schinări, zurgalăi,
Îndemnaţ boii, flăcăi !
Mânaț, măi ! Hăi ! Hăi !

La luna, la săptămâna,
Ş-o umplut cu aur mâna
Şâ s-o dus pe câmp, sâ vadâ
Di i-o dat Dumnezău roadâ
Şâ di-i câmpu înflorit
Şâ di-i grâu aurit.
Apoi el o-ncălecat
Pi-un cal negru ne-nvăţat,
Pi un cal cu nume Graur,
Cu tătâ şaua din aur
Şâ cu frâu di matasâ,
Din nouă târguri aleasâ,
Cu potcoavi di argint,
Ci bat ghini la pământ
Şâ cu hacuri di aramâ,
Ci bat ghini la corhanâ.
Pi undi mări calca,
Valuri di scântei varsa,
Broasca făce oacaca!
Fugiţ, măi, câ v-o mânca!

La urechi, clopoţăi,
Pi schinări, zurgalăi,
Îndemnaţ boii, flăcăi !
Mânaț, măi ! Hăi ! Hăi !

Grâu-i mare şâ frumos
Ca şâ faţa lui Hristos !
Nalt în pai ca trestia
Şâ-n spic ca vrabia !
Răpidi napoi s-o-ntors
C-un mănunchi di grâu frumos:
Măi, fimei, măi, fimei,
Grâu nostru a sâ chei !
Nu ti temi, măi barbati,
Lasâ grija la o parti,
Câ om face zâua noapti
Şâ om face noaptea zi,
Grâul nostru n-a cheri !
Cumpârâ din târg oţăli,
Ca sâ facâ săcereli,
Săcereli mărunţăli,
Cu zimţâi di chipăreli,
Cu mănunchi di vioreli,
Di drag sâ săceri cu eli.

La urechi, clopoţăi,
Pi schinări, zurgalăi,
Îndemnaţ boii, flăcăi !
Mânaț, măi ! Hăi ! Hăi !

Ş-o strâns feti frumuşăli
Şi neveste tinereli,
Ca sâ săceri cu eli.
Cu dreapta săcera,
Cu stânga poloc făcea
Şâ în snopi li aduna.
Apoi li făce în clai`
Şi din clai`, hurdubai`.
Cu carăle le cara,
Mândră arii făcea,
În geliştea vântulu`,
Unde-i drag voiniculu`.
Şâ din grajdi el îmi scote`
Nouă iepi, suri iepi,
Di nouâ ani erau stărpi. 
Cu copitili treiera`,
Cu nărili vântura`,
Cu urechi în saci punea`,
Nouâ cari încarca`,
Nouâ cari mocăneşti
La moarâ la Ivăneşti.

La urechi, clopoţăi,
Pi schinari, zurgalăi,
Îndemnaţ boii, flăcăi !
Mânaț, măi ! Hăi ! Hăi !

Dară hoaţa cea di moarâ,
Când zăreşte-atâtea carâ 
Încarcate cu povarâ,
Puni coada pi schinari
Ş-apucâ la Lunca mari.
Lunca mari frunzâ n-ari,
Lunca nicâ frunza-i chicâ,
Săi voinici ş-o ridicâ!
Iar murarul, meşter mari,
Batâ-l toaca cui îl ari !
C-o ghibâ mari-n schinari,
C-un cojoc mari, niţos,
Ş-aceala întors pi dos,
Puni mâna pi scăciţâ
Şâ c-o mânâ di tărâţâ,
Ptru, ptru, ptru şi na, na, na !
Moara sta şi sâ uita
Ş-înapoi sâ-ntorcea.
Îi tragi-un ciocan în şăli
Ş-o aşazâ pi măsăli,
Îi dă un ciocan în cap
Ş-o aşazâ pi dulap.
Murăriţa turna-n coş
Grâu mărunt, di-acela roş,
Cu ochi negri se uita,
Pi murar l-înspăimânta,
Dară nu curge făinâ
Pi teica di sub hughinâ,
Ci curgea mărgăritari,
Sâ vâ nieraţi, boieri mari !

La urechi, clopoţăi,
Pi schinări, zurgalăi,
Îndemnaţ boii, flăcăi !
Mânaț, măi ! Hăi ! Hăi !

Acasâ, cum să-nturna`,
Şăpti feti-i aştepta`
Şâ vo trii babi bătrâni,
Care ştiu rându la pâne.
Bat în sâtă şâ-n covatâ
Şâ fac colacii îndatâ,
Pi lopatâ şâ-n cuptiori
Şâ colaci de nouă ori,
Să-i deie la urători.

La urechi, clopoţăi,
Pi schinări, zurgalăi,
Îndemnaţ boii, flăcăi !
Mânaț, măi ! Hăi ! Hăi !

De urat am mai ura,
Ne temem c-om însara
La curţili dunevoastrâ,
Departe de casa noastrâ.
Câ nu suntem de ici-colea
Suntem di pi la Mitoc
Unde-ngheațâ apa-n tioc
Șâ găluștili la foc.
Da mai bini să plecăm,
Cu colacii ce-i avem
Şâ cu plugu cel de lemn,
Pe la bordeili noastri
Tuchiliti şi hâiti
Şâ cu baligă lichiti
Şâ cu stuh acoperiti.
Rămâi gazdâ sănătoasâ,
Ca o garoafâ frumoasâ !
Rămâi stăpân sănătos,
Ca un trandafir frumos !

La anu şâ la mulţ ani !

(Pluguşor din Moldova cules de învăţătorul Gheorghe Cojocaru din Dobreni, 
la sfârşitul sec. al XIX-lea - primit de la prof. Mihai Mancaș)




Cu una, cu alta a fost un an cu multe împliniri !
Să dea Dumnezeu să avem parte de 
timpuri mai bune,
cu sănătate și bucurii !
Îmbrățișări,

Fam. Aurelia și Sergiu Găbureac

Iancului - București



luni, 23 decembrie 2013

Aniversăm ziua nașterii lui Iisus !










Aniversăm ziua nașterii lui Iisus !


Mulțumiri tuturor pentru mesajele transmise în cursul acestui an.
Cum în tot acest timp am postat texte și imagini mai mult sau mai puțin inspirate, voi posta ca dar din partea Moșului o poezie a prietenului meu Ioan Gliga (București), însoțită de imagini splendide realizate de Ciprian Babor (Piatra-Neamț).


CHEMARE

În seri de iarnă rece şi albastră
Presimt chemarea-n taină la fereastră
Cu paşi uşori şi suflet de copil
Mă-ndrept doar eu ştiut, de geam, tiptil.

Un brad semeţ, cu cetini lungi mă cheamă:
„Hai să plecăm cu vântul, nu ai teamă!
Acuş, acuş, o să răsară zorii
Şi se întorc acas’ colindătorii ...

Bătrânii-n sat şi-acum îţi mai duc dorul
Să le urezi la geam cu pluguşorul,
Să îi colinzi cu voce cristalină
În seara de Crăciun, de farmec plină”.

O, bradule semeţ şi vânt pribeag
Aceasta mi-a fost poate cel mai drag
Să merg sub lună cu colindătorii
Şi tot mai depărtaţi să fie zorii …

Să colindăm la case luminate
Aşa cum se colindă pe la sate.
Eu căutam la cer cu ochii, dus,

Să văd prin stele chipul lui Iisus.

 Alo, baza !

 Alo, aici baza !

 Bine ați venit la Piatra-Neamț !

 Vine Moșul !?!

 Iarnă pietreană.

 Dar, nici vara nu-i rău !

 Priveam Ceahlăul spre apus !...

 Decolare

 Pe mine când mă vor elibera ?

Luna sus răsare !

 Orașul dintre culmi.


O gară europeană vă așteaptă la Piatra-Neamț !





Multe mulțumiri și toate urările de bine !
Un an mai bun, cu vechi speranțe împlinite !
Îmbrățișări,

Fam. Aurelia și Sergiu Găbureac

vineri, 20 decembrie 2013

PUNCTUL 8 de la TIMIȘOARA





N.B. Pilula sf poate crea un disconfort accentuat la nivelul conştiinţei !

PUNCTUL 8 de la TIMIȘOARA

Înlocuirea Republicii a II-a cu Republica a III-a, a regimului politic ”democrat-popular” antedecembrist cu cel „democrat” postdecembrist s-a făcut prin manipularea masivă a maselor. Evident, populare. 
Încheierea experimentului COMUNISM s-a făcut la ordin. Expirase Yalta !?!
În acești ani (24), doar în România nu s-a schimbat ceva fundamental, așa cum s-a întâmplat în celelalte țări ale fostului lagăr. Ce-am sperat și ce-a ieșit !...
Prin șmecherii, tipic dâmbovițene, în locul liniei I, au venit liniile a II-a, a III-a ale partidului totalitar. Transpar, mai ales, prin urmașul pesedist. Urme grele se regăsesc și prin alte partide cu securiștii albiți prin multiple afaceri. Civile. Șobolanii roșii mișună făcând legea în România.
Devine tot mai clar că blestemul, ce și-a pus amprenta peste români de atâți ani, nu va lua sfârșit până când firul istoriei nu va fi reînnodat din momentul instaurării Republicii I. 30 decembrie 1947. Printr-un furt electoral, cum numai la realegerea Demisului am mai întâlnit. Sau la alegerea fiicei sale, Eba, ca europarlamentar !
Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara este de mare actualitate. Parcă mai actual decât acum 24 de ani. Clasa politică actuală este cvasi compromisă. Javrele, ocupante ale unor funcții politice și decizionale, care au distrus țara în acești ani, trebuie judecate și lustrate pentru minimum opt ani de zile, împreună cu rudele și consilierii lor. Până la a patra spiță.
Regele s-a întors din lungul drum al pribegiei. Cei care l-au alungat sunt pământ. Regele este aici, printre noi, pentru noi și pentru țară ! Se apropie clipa !?! 
Doar așa România își va reveni.  
Pe cine mai interesează Revoluția Română ? După cum merg treburile, parcă văd că revoluționarii vor fi cei judecați pentru schimbarea regimului dictatorial cu unul predominant al nonvalorilor. 
Distrugătoare de neam și țară. 
Atât din punct de vedere economic dar, mai ales, din punct de vedere moral.
Nici o tresărire de conștiință la cei care au trădat interesele naționale ?
Nici o tresărire de conștiință la cei care și-au vândut votul pentru o găleată ?
Coloana noastră vertebrală a fost luată de mii de ani la Roma.
De atunci, ne tot închinăm pe la diverse porți.
Nu ne-a rămas decât să discutăm discuții ! Ca să ne aflăm în treabă.
Nu suntem în stare să ducem la capăt niciun proiect politic.
Bravo, mass media, desființați tot ! În bună tradiție dâmbovițeană !
Poate mă înfurii și cer rezilierea Unirii de la 1859.
Mitici nenorociți, fără judecată și plini de ifose !
Trăiască ! Ce ? Cine ? Pentru ce ?

PE SCURT

La nemți s-a realizat USL-ul ! La noi sunt semne de divorț. Întâi păruiala ! Urmează partajul !
Mass media jubilează ! Nu are nevoie Angelika de Demis ?  Tot ca președinte. Jucător.
Unii află, abia acum, că rachetele rusești sunt pentru Evropa. Credeau că sunt pentru urșii polari !
Văd că unii au ieșit cu tot partidul la proteste, inclusiv simpatizanții ! Total = doi și-un sfert !
După Pungești, Băcești ! Am auzit că Jandarmeria exersează intens fracturarea ... manuală !
Știința evoluează, iar slujitorii ei înțeleg că religia are mai multe taine decât și-au putut imagina.
Să privim optimiști spre înainte ! Vine Moș Crăciun !


CRĂCIUN FERICIT și LA MULȚI ANI !

Toate bune !


Sergiu Gābureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
Tel. 0731 936.615 - 0752 975.130
Bucureşti - 39
Informatia, o problemă ?
O rezolvăm împreună.

vineri, 13 decembrie 2013

FORMAREA





FORMAREA POPORULUI ROMÂN
(gânduri de decembrie)

Mă gândesc, din când în când, la formarea noastră. Ca popor. Ce se întâmplă oare de nu ne încadrăm în nicio schemă ? Civilizată ! De parcă am fi venit de pe lună, deși suntem aici dintotdeauna  ! Chiar dinaintea venirii noastre ! După cum susțin unii. Dacii, cei mai .... dacii au făcut, dacii au dres ...
Despre daci, observ că unii ştiu mai multe decât însuşi dacii !
Ce aflăm din documente ? Din textul de pe inscripția de la Dionysopolis și de la Iordanes&Co, aflăm că sub Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac. Pe teritoriul dintre Carpații Păduroși - Nistru - Munții Balcani - Marea Neagră. Regatul lui Burebista era recunoscut la anul 49 î.H. de Pompei, consul sine collega, însărcinat să apere Republica Romană. Dar şi dictatorul Cezar, care aruncase zarurile la trecerea Rubiconului, râvnea la Dacia
Interesant, Burebista îşi termină misiunea pământeană, fiind asasinat în acelaşi an, 44 î.H., ca şi Cezar !?!
Statul geto-dac se va destrăma în 4, apoi în 5 regate. Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu, unde domnesc succesiv Deceneu, Comosicus și Coryllus.  Decebal aduce, la apogeu, statul centralizat dac, reajustat teritorial (Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei). În davele sale exista o civilizaţie misterioasă și în zilele noastre. Calendare astronomice de mare precizie, energii neconvenționale, medicină holistică ... Toate au stârnit curiozitatea romanilor. Inclusiv zăcămintele de la Roșia Montană !
Începe o perioadă grea pentru daci. Urmare și a faptului că unii, treceau deseori Dunărea. După una, după alta ! În trei războaie grele, dacii şi-au demonstrat vitejia. Recunoscută prin înălţarea columnei din buricul Romei imperiale. Se pare că învingătorii nu au capturat tot tezaurul dac ! Unii îl caută și-n zilele noastre pe la Sarmisegetuza Regia, dar și la  Sarmisegetuza Ulpia !... Mai o brăţară, mai un coson …
Pe scurt, Dacia este băgată (cum se repetă istoria !?!) în prima Uniune Europeană (5 milioane de km2). Funcțională sute de ani (limbă oficială, monedă unică, Pax Romana, mă rog, tot tacâmul). Conform directivelor și normelor stabilite. Detalii în vol. 67-68 din Romaika (80 de cărţi) scrise de Lucius Claudius Cassius Dio, Columna lui Traian (124 de scene), a cărei copie, realizată în 1930, a ajuns  pe maluri dâmboviţene, la Muzeul Naţional de Istorie, în 1967 ! Și mii de alte cărți. De specialitate sau beletristică.
Decăderea morală a celor de la Roma, centrul conducător al primei uniuni, îşi spune, încet-încet, cuvântul. În ce ne privește, începând cu anul 271, romanii joacă alba-neagra cu migratorii, până când ne-au lăsat pe mâna goţilor şi rubedeniilor lor: vizigoţi, taifali, vandali, gepizi. Toți au practicat, intens, turismul de primăvară-toamnă. De toate felurile. Uneori și iarna. Din Banat până la Marea Neagră.
Istoricii consemnează trecerea și rămânerea, peste băștinașii plaiurilor mioritice, a tot felul de migratori: goții până în secolul al IV-lea, hunii prin sec. al IV-lea, mai spre sfârșit, gepizii flanează în secolul următor, avarii în secolul al VI-lea, urmează slavii, vin și ungurii prin sec. al IX-lea, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X - XII și tătarii în secolul al XIII-lea ... Toți alogenii au lăsat urmași prin casele aborigenilor. Amintiri. Basme. Obiceiuri. Poporul se tot reinventează după fiecare val.
Nu cresc bine primele generaţii de goto-vizi-tai-van-gep-romano-daci şi apar hunii. Prin 376. Migratori de origine mongolă. Nu-i confundați cu ungurii ! Hanul Karaton rămâne un nume de referinţă prin incursiunile repetate prin ţinuturile Traciei. Avarii, verişorii lor, nu se lasă mai prejos. Îşi pun şi ei amprentele genetice prin zonă. Sosirea slavilor duce aproape la înlocuirea identității cultural-religioase, fondul lexical autohton împrumutând, pe veci, mii de cuvinte (14,17% din totalul celor cca 50.000 de cuvinte existente în DLRM). Ungurii, împinşi dintre Don şi Nipru de alţi migratori, găsesc teritoriul străvechii Dacii ocupat şi se stabilesc, prin 896, în Panonia. Nu s-au mulţumit cu noile meleaguri şi au forţat calea spre Apus. Numai că Otto cel Mare i-a retrimis, în 955, definitiv în pusta cunoscută. De atunci ştim cam ce-au făcut. Obiceiul de a migra dându-le, adesori, ifose imperialiste.
Cumanii, antemergătorii turcilor, îi înlătură pe pecenegi, care ne-au vânturat locurile și casele ani buni. Preluăm din limba lor, pe parcursul a mai multor secole, zeci de cuvinte. Luând de la noi alte obiceiuri. Cumanii, da, da, cumanii !, au intrat pe la femeile autohtonilor vreo câteva secole. Ei rămân un popor interesant. Puţin cercetat, Muntenia era cunoscută prin sec. al XIII-lea sub numele de Cumania, cu multiple toponime, negate, ca origine, de unii lexicologi, trecute la „de origine necunoscută”. 
Pe această linie genetică vine Nadia Comăneci !?! Pi buni !
Pe la 1300 vin, din neantul asiatic, tătarii, la fel de puşi pe harţă continuă. Refrişează Europa cu sângele lor năvalnic şi creează pagini de epopee în zilele marelui Ştefan prin luptele care pe care. Pentru moldoveni. Cum eram aici de secole i-am liniştit şi pe aceştia.
Plăcându-le mult locurile, fetele și vinul, unii n-au mai plecat în veac. Cu turcii, însă, nu ne-a mers. Dacă până atunci, migratorii ne refrișau o sută-două de ani, „colaborarea” cu turcii a durat peste 400 de ani, la concurenţă cu influenţele slavă, evreiască, poloneză, țigănească (romii au apărut mult mai târziu), austriacă ...
Mari specialiști afirmă că formarea poporului roman era încheiată la retragerea aureliană. ??? Dacă romanii, ne-au educat doar vreo sută și ceva de ani, și doar pe o părticică a teritoriului locuit de daci, lăsând urme adânci, mă întreb, ceilalți chiar nu au contribuit cu nimic ? Când peste noi au stat atâtea seminții ! Le-am suportat cu stoicism. Și nu un an-doi, ci, fiecare, decenii întregi. Sau secole. Doar așa se explică de ce poporul român, 28 de milioane, rezultat din acest amestec continuu de influențe și gene, este atât de special. Inteligent și prost, cinstit și hoț, optimist și fatalist, cinic și sensibil, harnic și leneș, credul și cârcotaș ... Alte detalii în vizionarul Herodot cu Istoriile sale:Geţii (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". (cartea a IV-a) "După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt". "Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi". "La ei, la traci, trîndăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca cîmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă". "La traci există următoarea rînduială: îşi vînd copiii pentru a fi duşi peste hotare". (cartea a V-a). Orice asemănarea cu realitatea e pur întâmplătoare !
Mă cam îndoiesc că suntem urmașii dacilor, înfrățiți cu romanii !
„Noi de la Râm ne tragem !” a zis cronicarul. Ce știa bietul pe atunci ?
Pentru mine, formarea poporului român nu s-a încheiat. Mi-am dat seama de lucrul acesta după scăparea la libertatea postdecembristă. Când am luat, cu o repeziciune demnă de o populaţie şi nu de un popor, comportamente, obiceiuri, cuvinte de pe alte meridiane şi paralele. Se dovedeşte, o dată în plus,  apetitul teribil al indigenilor spre limbile străine.
Brânză, barză, varză, fiind rostite, cu mândrie patriotică, doar pe la sărbători. Ne-am îmbogăţit cu trend, cool, training, O.K. ... adăugate la hoțiemișto, şpagă, mită, viol ... implementate obsesiv de tembelviziuni !...
Am renunțat, după cele trei cântări ale cocoşului, la cele strămoşeşti.
Totu-i de vânzare !
Am uitat să scriem cu ă, â, î, ş, ţ. Litere ale alfabetului roman.

Pardon, român !   

Toate bune !

Sergiu Gābureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
Tel. 0731 936.615 - 0752 975.130
Bucureşti - 39
Informatia, o problemă ?
O rezolvăm împreună.

vineri, 6 decembrie 2013

AM ASCULTAT BALADA !





AM ASCULTAT BALADA !

La început de iarnă, calendaristică, am avut bucuria să străbat Moldova dragă mie. De jos, de la Focșani până spre Obcinele Bucovinei. Într-o zi de mare semnificație pentru toți cei cu inima română. Nu mică mi-a fost mulțumirea când am văzut deseori prin curțile oamenilor, orășeni sau țărani, tricolorul arborat la vedere. Semn al trezirii multor conștiințe. Din goana mașinii, remarc schimbări semnificative ale localităților: Efectele muncii moldovenilor, prin cele țări ale Evropei, făcându-se tot mai mult simțite. Acoperișurile noi, pe arhitecturi oarecum străine locului, s-au înmulțit de la an la an.
O Moldovă ce renaște și cu sprijinul țărilor surori, primitoare a zecilor de mii de confrați de sorginte latină, sau prin proiecte finanțate cu bani europeni.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16110993-cel-mai-frumos-sat-din-gaura-neagra-europei.htm#.UqFyM72EcAk.email,

 Zi de sărbătoare, care la Suceava, locul domiciliului temporar, pentru câteva zile, s-a simțit din plin în centrul orașului, unde megafoanele scenei invadau cartierele răsfirate pe culmile domoale cu zgomotele concertului aniversar.
Luminile orașului, up-gradate în cinstea altui mare eveniment de acum două milenii+13 ani, când a fost surescitat programul Homo sapiens prin trimisul special al Creatorului, dădeau o strălucire aparte evenimentelor derulate în organizarea autorităților. De la coroane la sarmale. De post !?!


În ciuda unui brad iluminat neprietenos, ce-ți dădea fiori ! Sau nu mă pricep.


La vederea construcției de față am tresărit crezând că e biblioteca orașului ! Așa cum tot întâlnit prin țările civilizate. M-am înșelat. Era clădirea fiscului !

*
Suceava, o localitate rămasă în conșțiința neamului prin Cetatea păzită de vrednicul hatman Șendrea, capitală a Moldovei în timpurile de glorie a marelui voievod Ștefan cel Mare
Într-una din zile, întreb cât e până la cetate și mi se spune că e cam departe. Pe jos. Insist și mi se comunică distanța. Mai bine de 2 km ! Prin pădurice.
Nu e prima dată când constat că 2000 de metri reprezintă o sperietoare !


Nu puteam lua drumul cetății fără a trece pe la Monastirea Sfântul Ioan cel Nou, reședință mitropolitană a Moldovei (1522-1677), în prezent reședința arhiepiscopilor Sucevei și Rădăuților (din 1991).


În Biserica Sf. Gheorghe (1514-1522), ctitoria lui Bogdan al III-lea (fiu al lui Ștefan cel Mare) și a urmașului său, Ștefăniță Vodă, se află moaștele mărturisitorului întru credință prin jurul anilor 1330.
 Lăcașul este inclus de UNESCO, împreună cu celebrele monastiri din împrejurimi, pe lista patrimoniului cultural mondial.


Am prins, după parcurgerea aleii, devalizate de „prietenii Eon-ului”,
și urcarea a câtorva zeci de trepte, un apus de soare. Clasic.

 Razele alinau rănile marelui domnitor, urcat cu al său cal pe soclul impunător. Încă își chemă oastea de țară întru apărarea hotarelor strămoșești.
O clipă, am auzit vuietul luptelor duse de înaintași asupra celor ce râvneau la mândra Moldovă. Azi, împărțită. Semnele sunt, însă, încurajatoare !
Deșteaptă-te, române !


Păcat că etnia specializată a ciordit unul din basoreliefurile de la baza monumentului. Sau nepăsarea autorităților !?! Părerile sunt împărțite.


Străvechea cetate, aflată într-un amplu proces de reconstituire, cu fonduri europene, aștepta liniștită vizita celor dornici să-i străbată incinta.
Nu și-a deschis niciodată porțile în fața dușmanilor. 
Doar pe marele Mihai l-a întâmpinat cu brațele deschise, 
în dorința unirii celor de același neam și limbă.


Soarele mângâie, cu ultimele raze, zidurile ce se înalță tot mai semețe.
Ca altădată ! În așteptarea unor vremuri mai bune.
Am fost invitat, de colegul și prietenul meu, C-tin Severin, care păstorește secția Artă a Bibliotecii Publice Județene (http://www.bbsv.ro/,) 
la o întâlnire cu fanii Caliopei.
Muzica între știință și artă.
Un proiect derulat, în parteneriat cu Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, de blânda prof. Elena Istrati. Aparent. Mă pregătisem să asist, recunosc, la o banală seară cu citate și exemplificări video sau audio.
La viața mea, am trecut prin multe astfel de încercări. În care m-am călit.


O sală caldă, plină ochi, se pregătea să asculte prezentări ale personalităților muzicale (Bach, Paganini, Paul Constantinescu, de Falla ...) ce constituiau subiectul serii. Scurte, bine punctate, cu elemente mai puțin cunoscute. 
Fără clișee. După care se trecea la exemplificare. Live !

 Eroul serii, Ciprian-Mihail Reuț (cl. a XI-a, prof. Cristina Ungureanu), elev al colegiului amintit. Se știe, Paganini nu este un compozitor ușor de interpretat. Ei, bine, tânărul a reușit și în acea seară să culeagă minute bune de aplauze. Aveam senzația, uneori, că sunt în una din marile săli de concerte ale lumii.
Ciprian trecea cu o mare ușurință de la un compozitor la altul încântând asistența, împreună cu sensibilul corepetitor, prof. Johannes Onesciuc.
Dezinvolt, concentrat, cu zâmbetul pe buze. 
Așa s-a impus Ciprian în multe concursuri la nivel național. 
Uneori, ștergea capra arcușului cu propria cravată 
și sunetele învăluiau din nou asistența.
Îi simțeai plăcerea interioară de a cânta la un instrument drag sucevenilor, datorită fiului preotului Iraclie Porumbescu de la Stupca.


În final, deși nu era prevăzut în program, am ascultat Balada
La ea acasă. Interpretată de un alt Ciprian. 
La fel de tânăr și pasionat, precum cel care a pus-o pe strune de vioară.
Aștept un baron local, nu am văzut niciunul, în acea seară, prin sală, care să facă nobilul gest de a-i cumpăra noului Ciprian o vioară pe măsura talentului.
Merită ! În curând, un alt moldovean va sparge tiparele.


Am părăsit Suceava sub semnul Lunii aflată în faza Crai Nou !
Para normal !?!
6 decembrie 2013


Toate bune !

Sergiu Gābureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
Tel. 0731 936.615 - 0752 975.130
Bucureşti - 39
Informatia, o problemă ?
O rezolvăm împreună.