joi, 5 septembrie 2013

Două într-una: SERBAREA SERBĂRILOR & VOX POPULI !





Tableta nostalgică

SERBAREA SERBĂRILOR
De se întâmpla să fie sfârşitul lui august,
nu puteai părăsi orașul fără să treci, seara, prin iarmaroc.
Sărbătoarea laică cea mai aşteptată din an de la cei mici,
până la cei aflaţi spre apusul vieţii.
Pregătirile începeau cu  săptămâni înainte.
La primăria oraşului venea starostele iarmarocului, vestitul Iuju,
(ce cutreiera toată Moldova) pentru negocieri şi obţinerea autorizaţiei.
Reamintesc. Iarmarocul a fost, de-a lungul timpurilor, forma reprezentativă de organizare a comerţului interior. Din 1863, la Bârlad, se stabileşte un iarmaroc anual (20-29 august) şi altul săptămânal (marţea şi joia).
Oborul de vite a fost amplasat mai întâi lângă Biserica Sf. Voievozi, apoi la Sf. Gheorghe. Dar nu la cele săptămânale ne vom referim acum, ci la iarmarocul cel mare, cel anual.
Iarmaroacele mari se ţineau cu prilejul zilei patronului spiritual al oraşului.
Şi, nu se putea iarmaroc fără ... bâlci.
Cu o noapte-două înainte, curgeau vagoanele şi camioanele cu echipamentele, rapid montate pentru a începe distracţia anului.








Tot felul de atracţii: lanţuri rotitoare, bărci, căluşei, zidul morţii, diverse panarame, la propriu şi la figurat, cu artiste aduse tocmai de la … Roma (Botoşani), gogoşerii, vată pe băţ, înghețată, bragă, bere, mititei, roata norocului, încercarea puterii, tiribombe, butoaie, cojoace, cereale …
Zile de sărbătoare şi profit pentru întreg oraşul.
 Nimeni nu dormea în noaptea nopţilor, plină de mistere !
Toţi aşteptam bâlciul cel mare, de la care speram ca o minune să se întâmple. Şi pentru mulţi chiar se întâmpla.
Mai ales pentru cei tineri, la vârsta primei iubiri.
Transportul se asigura cu: care, căruţe, ghiociuri, bihunce, şarete, trăsuri, tramcare sau, la Bârlad, cu bastardul lui Diaconu (un dinozaur auto, un adevărat monstru, cumpărat cu banii proveniţi din vânzarea florilor).
Şiruri de care trase de plăvani, aduceau din satele tutovene / vasluiene, copii, babe şi moşnegi, de care ceilalţi membri ai familiei, oameni în puterea vârstei, aveau grijă să nu fie păcăliţi sau furaţi de trântorii, dintotdeauna, prezenţi activ la asemenea aglomerări.
Sau cu diverse produse la vânzare.  

                                                                                         Ștefan Andronache 2007
Lanţurile lui Iuju, bărcile, căişorii, bicicletele, maşinuţele ... nu aveau odihnă seară de seară. Chiotele, ţipetele, râsetele, zornăitul lanţurilor depăşeau sonurile fanfarelor din Valea Mare sau Cozmești, care se întreceau în cântări populare şi a şlagărelor ușoare ale timpului.
O fotografie la minut, dată după ... trei zile, făcută la Mireasa, la Foto-lux sau La grănicerul, era o amintire în ceaţă pentru anii grei ai bătrâneţii.
Panaramele, dominate de departe de intelectualul Circ Kludski, luptau să obţină favorurile celor veniţi să vadă omul de gumă, August prostu’ (interzis și el, săracul, prin anii ’50-’60) sau Mărioara şi Vasilache, precum și alte minuni aduse, an de an, pe post de noutăți absolute !
„- Lume, lumeee ! Pentru prima oară în oraşul dumneavoastră !...
„Starurile”, venite de peste mări şi ţări, îşi puneau viaţa în pericol, la cererea publicului, pentru cinci lei intrarea generală, trei lei copiii şi femeile.
Şi, intrau bieţii părinţi, doar nu puteau să-şi lase odraslele să fie mâncate sau atacate, Doamne fereşte !, de femeia şarpe, sirena vie, femeia păianjen, femeia gigant, femeia cu două capete, omul cu limbă de bou şi câte alte dihănii, grozav zugrăvite, pe pânza de-afară. Parada era cheia succesului. De multe ori, aproape jumătate din spectacol.
„- Ce-i pictat afară, înăuntru-i viu şi natural !”,  te asigurau animatorii cu vorbe pline de accente exotice, cu ținute extravagante, doar-doar vei scoate leuţii pentru a vedea jigăritele animale ţinute în cuştile din interior.
Totul în frunte cu înfricoșătorul şarpe „12 metri de la cap la coadă, 9 metri de la coadă la cap, în total 30, care  omoară  boul, cu  coada, dintr-o lovitură. Fereşte, bade, să nu te omoare !”
Stripteuzele timpului, racolate de prin împrejurimi, după un instructaj sumar, erau lansate, cu surle şi trâmbiţe, pe scena din faţă, la paradă pentru a arăta ce n-a mai văzut lumea ! „- Afară-i vopsit gardu !”  Înăuntru, copii rămâneau uluiţi cum curgeau bănuţii din urechile unui confrate luat pe sus, în arenă, de către maestrul prestidigitator. Gheorghe şi Ileana se minunau cum a putut să le ghicească numele domnu’ cititor de gânduri.
În aglomeraţia bâlciului, auzeai, nu de puţine ori, „- Prindeţi hoţu !”. Toţi duceau, instinctiv, mâna la buzunar şi răsuflau uşuraţi.
Numai unul ţipa sfâșietor, stârnind mila celor din jur.
Răzbunarea pe duşman nu putea fi potolită decât la omul care-ţi dădea puşca şi trei alice pentru a trece în lumea umbrelor: banditul, vânătorul, raţa, mirele şi mireasa, câinele şi pisica, soarele și luna sau cocoşul cântător.
Zidul morţii făcea mai mult „victime” în rândul privitorilor, ameţiţi de volutele curajosului motociclist echipat ca-n Jules Verne.
Gogoaşa înfuriată, mai mult lungă decât lată, vanilată şi supercrocantă, făcea ravagii, fără nici o discriminare, de la copii la cei mai distinşi domni însoţiţi de elegantele lor cucoane.
Limonada, berea erau la mare căutare, potolind setea dată de micii sau cârnaţii picanţi, ce umpleau cu fum aţâţător tot iarmarocul.
Tiribombele stârneau isterii, ca şi bărcile ce zburau prin aer. Alba-neagra făcea zeci de victime. „- Asta are, asta n-are, asta nu-i câştigătoare !”
Într-o clipă, se duceau banii obţinuţi pe-o vacă, un porc sau dintr-o altă afacere abia încheiată. Roata norocului, multiplicată în n-șpe exemplare, umplea casele cu ghipsuri colorate. Când aveai noroc ! Iar câştigarea unei sticle cu doi ochi albaștri, plătită, uneori, de zece ori mai mult
decât una luată de la băcănie, crea o bucurie de nedescris. 
Apăreau pe piaţă recoltele de fasole, grâu, cartofi, linte, floarea-soarelui ... Noi poloboace aşteptau botezul focului cu zeama de lemn strâmb.
Peste care, însuşi Burebista a vrut să pună oprelişte.
N-a reuşit, bietul rege !
Acum, se încheiau afacerile cele mai bune. Urma adălmaşul.
Vinul curgea în valuri. Până și bătăile erau un lucru firesc între flăcăii din satele învecinate, ce se întâlneau, acum, pe un teren neutru.
Cauza, veche de mii de ani  ! Fetele din satul lor, ce făceau ochi dulci celor din alte sate ! Prin octombrie se înregistrau, de altfel, şi cele mai multe răpiri sau fugi, deseori abil organizate, de la părinţi.
După zarvă şi negocieri, urma nunta ca-n poveşti, cu iertăciunile.
Tradiţionale.
Adrenalina era la cote maxime, spre miezul nopţii.
După care, toţi se retrăgeau, încet-încet, spre casele lor, întorcând, ades, capul, pentru a mai vedea odată luminile. Tot mai puțin strălucitoare.
Timp de un an, mulți trăiau cu nostalgia hărmălaiei din noaptea mirifică.
Iarmarocul îşi muta catrafusele spre Vaslui (1-8 septembrie), Negreşti, Roman ... după cum erau rânduielile laice și creştineşti.
Apud Sergiu-Marian Găbureac: Bârladul de odinioară și în zilele noastre și Pași prin Piatra-Neamț. Editura Biblioteca Bucureștilor în 2008 și 2011.
Tableta amară. Poate provoca disconfort la nivelul conștiinței !
Vox populi ! 

În privința proiectului Roșia Montana m-am mai pronunțat. Repet. Dacă nu se va da drumul proiectului Roșia Montană, iar vor boci, unii, pe toate drumurile: „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă”. Dacă i se dă drumul, alții vor urla: NENOROCIRE ! O să murim cu toții ! Grea alegere !
Am convingerea că Parlamentul va ști să pună presiune, când va dezbate legea și va decide. S-ar putea mări redevența și întări condițiile de păstrare a mediului. Cred în respectarea normelor, întrucât suntem o țară membră a U.E. Condiția e ca acel contract să fie foarte bine făcut.
Soluția propusă, legea, nu este vreo șmecherie pontistă, cum insinuează Demisul ! Repet, e o decizie a naibii de greu de asumat. Doar Parlamentul poate decide. Reprezentanții poporului. Iar deasupra lui, poporul însuși.Guvernul este un executant, iar președintele ar trebui să fie neutru.
Atitudinea oscilantă a șeful de stat (!) nu mă mai miră. A devenit o obișnuință. După ce a susținut, fățiș, ani de zile proiectul ucigaș, în condiții mult mai rele față de condițiile recent renegociate, brusc, l-a lovit amnezia și a uitat ce campanie insistentă făcea mai anii trecuți, pentru implementarea sa ? Cum și-a dat seama de strategia coerentă a guvernului, a și dat pe goarnă propunerea cu Referendumul. Ca nici după 24 de ore să o retragă. Știți bine de ce !
Oare nu-i nimeni capabil să pună cu botul pe labe acest fariseu ? Desigur, cu mijloace democratice ! În ciuda faptului că el umblă permanent, cu tehnici și trucuri securiste ! Javra, tot javră !
Să fie foarte clar ! Prin forțe proprii nu vom fi în stare să procesăm cele 500.000.000 tone de halde steril de pe cele 1.258 de ha. Să nu uităm că zona e, deja, grav poluată, încă din anii '60. Știm ce s-a întâmplat la Baia Mare. Până apar noile cianuri, ce facem cu cele vechi, de pe timpul ciuruitului ? Mai nou cu muzeu, la cererea turiștilor externi (?!?). Atunci să-i facem și celuilalt criminal, general Antonescu. Ca să nu facem discriminări. 


                                                                                      Intact Images
Prin Piața Universității, mulți protestatari onești, dar și multă butaforie / recuzită, poze de familie ... Presiunea pusă, în plus, e binevenită. Manipularea postului tv DIGI 24 a fost grosieră. Ca și a altor tembeliziuni. Imagini nerelevante, dezbateri emoționale,  fără argumente concrete. N-ar fi mai bine să discutăm serios și pragmatic problema ? De aceea, înclin spre Vox populi ! Ca orice discuție să fie definitiv încheiată.

P.S. Pentru a doua oară, aflu, că „judecătorii” de la Curtea Constituțională i-au împiedicat pe români să scape de javre. Maidaneze ! Acum, una a mâncat un copil ! Ce facem ? Așteptăm până când javra cotroceniană va mânca o țară ?
Propun ca cei, care sunt pentru eutanasierea maidanezilor să fie pe post de executanți. Ați omorât vreodată un câine ? Să vă uitați la privirea lui. O altă problemă la fel de grea. Să „mulțumim”, în cor, președintelui României socialiste și Demisului, autointitulat șef de stat ! Pun pariu că mulți nu știu pentru ce ?
Îmi comunică o prietenă, pe Strasse FB, că, noi, românii, am ajuns de râsul lumii !
Îi răspund public. Nu, draga mea, eram demult de râsul planetei ! Începând din Duminica Orbului 1990 ! Îți reamintești, apelul venerabilului Ion Rațiu ? „Vreți Răsărit, votați pe dl Iliescu, vreți Occident, mă votați pe mine !”.
Așa a început democrația-haos în Republica a III-a !
Tot mai mulți turiști, accidentați prin neagra străinătate, cer disperați ajutorul guvernului. Nimeni  nu  întreabă, însă, de ce nu au avut încheiate asigurări de sănătate ?
Ca să închei în pur stil dâmbovițean, constat că noile mișcări de protest au apărut pe fondul unei știri devastatoare. Bianca Drăguşanu NU SE MAI CĂSĂTOREȘTE !
Propun referendum și să nu pierdem vremea cu Roșia Montană, maidanezi, Vosganian, Videanu, cu gaze de șist, economia subterană, și alte berete roșii ?
Disgusting !

- Să-ți fie rușine, Traiane. Iar ai venit beat acasă !
- Ca să respectăm adevărul nu eu am venit, m-au adus băieții. 
Toate bune,



Sergiu Gābureac
Tel. 0731 936.615 - 0752 975.130 
Bucureşti - 39
Informatia, o problemă ?
O rezolvăm împreună.



Reacții la Sărbătoarea sărbătorilor: „Într-un an, pe vremea împușcatului, Iuju se duce mai pe înserat acasă la primarul din Murgeni, ca și în alți ani pentru a vorbi de autorizația pentru iarmaroc, bineînțeles cu un plocon consistent. E invitat la masă. Când petrecerea era în toi, primarul, cu nostalgie după vremurile când era tânăr exclamă: "ce a mai trecut vremea dom-le, parcă mai ieri mă dădeam în lanțuri la iarmaroc !" La care Iuju zice: - Păi, haideți, s-o facem și acum ! Se urca cu toții în Aro, ajung în iarmaroc. Îl scoală pe mecanic, ăsta n-avea benzină, îi dă primarul de la Aro, îi asigură pe fiecare în scaunel și pornește scrânciobul.

Înainte de a lua viteză, de ce nu s-ar urca și mecanicul în scrânciob ? Jucaria se rotea din ce în ce mai accelerat, când unul dintre petrecăreți strigă să oprească întrucât îi venise rău. Dar cine să oprească ? Dimineața, când sătenii duceau vitele la cireadă, jucaria lui Iuju încă se învârtea, iar tovarășului prim secretar de partid îi ieșise pe nas învârtitul.” (de la Șt. Carabăț din Bârlad)






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu