vineri, 22 februarie 2013

FABULĂM. FABULĂM ! FABULĂM ?







 FABULĂM. FABULĂM ! FABULĂM ?
 
 

 
Prietenul meu, Nicolae Costan, îmi reaminteşte cât de vizionari au fost, în 1968, rompresfilanii timpurilor de-atunci, plasând cei doi “ochi” în craterul Fra Mauro de pe marca poştală omagială dedicată zborului Terra – Selena cu nava spaţială Apollo 8. Sau machetatorul ? Sau întâmplarea ! 
Una are, alta n-are ! Spre bucuria eroriştilor ! Ce-i cu specia asta, voi spune cu altă ocazie.
Peste ce-au dat astronauţii americani, începând cu misiunea Apollo 11 (din cadrul programului omonim) rămâne încă top secret. Pe surse, am intrat şi în posesia a două-trei imagini exploziv-incendiare.
Nu, nu ! Nu este vorba de păcătoasa Zăvoranca făcând strip-tease în miez de noapte.
Cu noii sâni ! Clipocitori. Poate-poate ! (răutăcism XXL)
 
 
 
Despre existenţa bazelor extraterestre ştiam de la Doru Davidovici (&Co), care a redat în Lumi galactice, celebra conversaţie dintre Huston şi echipaj, la prima aselenizare cu Vulturul [20.07.1069, ora 20:17 TU (23:17 TLR)], ţinută la secret de aproape 35 de ani !
Atât de americani, cât şi de ruşi !
Noroc cu radioamatorii !

 
Armstrong: Ce a fost asta ? Ce-a fost asta ? Asta e tot ce vreau să ştiu !
Houston: Ce se întâmplă acolo? (întreruperi, paraziţi) Apollo 11, mă auzi ? Ce se întâmplă ?
Apollo 11: Chestiile alea sunt imen­se, domnule !… Enorme… Oh, Doamne ! Nu-mi vine să cred ! Repet, mai sunt şi alte nave spaţiale aici…, aliniate pe marginea cealaltă a craterului ! Ei sunt pe Lună şi ne privesc acum !
Armstrong&Aldrin: Astea sunt lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optică. Nimeni nu va crede asta !
Houston: Ce… ce…ce…? Ce naiba se întâmplă ? Ce s-a întâmplat cu voi ?
Armstrong&Aldrin: Ei sunt aici, sub suprafaţă.
Houston: Ce e acolo ? (paraziţi, emisie întrerupta, interferenţe) Controlul cheamă Apollo 11.
Armstrong&Aldrin: Am văzut nişte vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observând instrumentele.
Houston: Neclar ! Repetaţi ultima informaţie !
Armstrong&Aldrin: Spun că aici sunt şi alte nave spaţiale. Sunt aliniate pe marginea cealaltă a craterului !
Houston: Repetaţi, repetaţi comunicarea !
Armstrong&Aldrin: Am conectat transmisia automată. Îmi tremură rău mâinile şi nu mai pot face nimic. Incercăm să filmăm. Dar, dacă aceste camere nu vor înregistra nimic, cine ne va crede ?
Houston: Aţi înregistrat ceva pe film ?
Armstrong&Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am făcut trei fotografii. Farfuriile zburatoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.
Houston: Aici controlul. Unde sunteţi acum ? Ce-i cu gălăgia asta despre OZN-uri ? Terminat.
Armstrong&Aldrin: Au aterizat aici. Sunt aici şi ne privesc. Se uită la noi.
Houston: Oglinzile, oglinzile le-aţi instalat ?
Armstrong&Aldrin: Da sunt puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spaţiale, cu siguranţă mâine poate veni să ni le demonteze. Terminat“.


 
Armstrong a declarat că fuseseră avertizaţi că vor întâlni ceva pe Lună.
De la încheierea programului Apollo (decembrie 1972), mai devreme cu trei misiuni din cele planificate iniţial (!), cu multe peripeţii şi OZN-uri de diferite mărci şi calibre însoţitoare, niciun homo sapines nu a mai călcat pe acolo.
Ni s-o fi arătat cartonaşul galben ?!? Aşa cum păţim şi pe Marte !
Chinezii ne promit mari surprize filmate, recent, de satelitul Chang’e-2 Orbiter. Pe Selena.
 
  
Văd că şi terrienii noştri fac planuri de construcţii. Pe Lună.
Dar, nu e mai bine să închirieze locaţiile existente ?
Mai dau cu un var şi sunt funcţionale !
Licitaţia o face Elena. Udrea.
Ieftin ! ieftin ! Bonus, telegondolă !
 
 
 
Suntem aici ! Cu ochii pe voi !
Să nu faceţi prostioare prea mari !
 
Toate bune ?
 
Sergiu Gãbureac
 
Tel.  0731 936.615  0752 975.130 

Bucuresti - 39
 
Ai nevoie de o informatie ?
Micã, micã ? O rezolvãm împreunã.
 

vineri, 15 februarie 2013

Iartă-i, Doamne !?!






 
NIHIL SINE DEO                    

Am asistat zilele trecute, în direct, la executarea Bisericii Ortodoxe Române la televiziunea unuia dintre cei 21.200 de atei din România. La o populaţie de 19.043.767 locuitori stabili în 2011. Constat atacuri similare pe diverse reţele de socializare. Nu iau în discuţie cifrele vehiculate. False de la un capăt la altul. E suficient să intraţi pe www.patriarhia.ro, pentru a vă lămuri ce a făcut şi ce face instituţia supusă tirului înverşunat.
Mă întreb, doar, cui serveşte demolarea principalului factor civilizator al poporului român ?
După ce acceptăm cu toţii, tacit, trimiterea în derizoriu a învățământului românesc, căscând gura cu satisfacție la tot ce se întâmplă prin wc-urile şcolii româneşti. După ce altă instituție civilizatoare, cea a corpului medical, este pusă la zid, zi de zi, prin exacerbarea cazurilor de malpraxis prezentate. A venit rândul Bisericii. Nu a Bisericii în ansamblul ei (18 culte în România), ci a Bisericii Ortodoxe Române. 
Are Slavici (parcă aud, unii se vor întreba: - Cine-i Slavici ?) o nuvelă ce dă răspuns fără echivoc tuturor celor născuţi pe cracă. Popa Tanda. Mii de preoţi, ca părintele Trandafir, au menţinut şi ridicat, moral, spiritual şi material, poporul român de-a lungul veacurilor. Astfel de modele vii au făcut ca satele şi oraşele României să se dezvolte şi să trăiască în armonie. Au contribuit la civilizarea locurile unde au păstorit şi răspândit învăţăturile tablelor pentru viaţa cea de toate zilele. Au făcut ca limba şi cultura românănească să se păstreze şi să evolueze odată cu vremurile. Din Biserică s-au desprins, de-a lungul timpurilor, celelalte instituţii civilizatoare ale comunităţii: şcoala, biblioteca publică, medicul, agronomul, poliţistul comunitar ...
Mii de preoţi ortodocşi au umplut închisorile comuniste şi mulţi au plătit cu viaţa pentru devotamentul lor faţă de naţie şi convingerile lor religioase. Ne este ruşine, că, în sfârşit, după secole de întârziere, construim şi noi o catedrală a neamului !?! Întregind, astfel, lanţul energetic protector rupt de zeci de ani ! De unde atâta înverşunare şi ură împotriva unei instituţii, care reprezintă însăşi coloana vertebrală a poporului român ? Ce ştiu decerebraţii 0,1% despre rolul Bisericii Ortodoxe Române ? Sau, tocmai, pentru că ştiu atacă cu atâta furie. Biserica este poporul în esenţa lui.
Decăderea instituţiilor civilizatoare româneşti a început prin anii ’70. Odată cu dedulcirea unor profesori din înaltele şcoli universitare, politehnice, medicale, teologice, administrative. Rezultatul ? Apariţia de rebuturi cu rol civilizator, care dau apă la moară câtimii atee. Dar, de aici, până la anatemizarea factorilor civilizatori e cale lungă. Sunt zeci de mii de apostoli civilizatori, care îşi fac datoria şi în care poporul are deplină încredere. Oameni care sfinţesc locul !
Mergeţi prin aşezările patriei şi veţi constata realitatea dură. În ciuda infrastructurii deficitare, România supraveţuieşte datorită acestor cultivatori şi păstrători de învăţături şi tradiţii.
Preotul, învăţătorul, bibliotecarul, medicul, agronomul sau poliţistul merită din plin respectul nostru. În egală măsură. Ei ne asigură liniştea spirituală, cultura minimală, informaţia necesară, prevenţia sanitară, siguranţa zilei de azi şi de mâine. 
Nu discutăm, aici, de cei care au dat cinstea pe ruşine. Uscăturile, care trebuie supuse oprobriului public. De la vlădică până la opincă !
România profundă rezistă, datorită lor, asaltului unor modele de viaţă imorale, pline de ispite. De fapt adevărate antimodele. Culme, intens mediatizate pe toate canalele de tot felul de canalii.
Toate acestea se petrec în lipsa unei democraţii autentice. Proverbul cu peştele de la cap … este mai valabil ca oricând !  
  

vineri, 8 februarie 2013

PREOCUPĂRI COTIDIENE






 

 
PREOCUPĂRI COTIDIENE
 
Un subiect greu ocupă tot mai mult spaţiul mediatic. De modul de rezolvare va depinde evoluţia, pentru mulţi ani, a statului român. Naţional sau multietnic.
Apropo ! Interesant cum s-a reîncălzit această multizupă ! Gălăgioşi cei 532 (cincisutetreizecişidoi) de secui din România ! Sau altă etrnie vorbeşte în numele lor ? De parcă nu toate statele lumii sunt, tot mai mult, multinaţionale ? Este o mişcare firească ce nu poate fi controlată, oricât ar încerca, unii sau alţii, să o facă.
Alta este problema, când vine vorba de statul unitar. Văd că toţi europenii rămân în graniţele lor. Cu excepţia unor dornici de aventuri sângeroase, care nu rezolvă nimic. Nici pe termen scurt, nici în perspectivă. Deocamdată, se flutură steaguri !... Şi ne tăiem în vorbe !
Să revin la subiect. Discuţiile, în jurul necesarei reforme administrative, aprind spiritele. Este o luptă deschisă între descentralizarea reală şi păstrarea hăţişului naţional şi, mai ales, judeţean superbirocratizat, în care sălăşluiesc, ierarhic, rubedeniile, finii, naşii, băieţii deştepţi
Fixarea capitalelor noilor regiuni, de fapt a unor străvechi entităţi administrative voievodale, capătă aspectul unei guerrille între clanurile de interlopi politici.
Personal merg pe ideea aplicată în SUA. Cei de acolo au avut inteligenţa de a stabili capitala cea mare şi cele mici în oraşe liniştite, departe de ispitele economice şi financiare. Sau soluţia brazilienilor, care n-au ezitat să-şi facă din temelii o nouă capitală administrativă. Prin arhitectură, noile capitale regionale, vor fi oraşe ale viitorului, uşor accesibile, la distanţe aproximativ egale pentru toţii locuitorii acelei regiuni. Astfel, vor fi ferite de presiunea cotidiană a grupurilor de interese de tot soiul.
Modificarea altor articole din Constituţie suscită, de asemenea, ample discuţii isterico-apocaliptice. Totul se învârte, aparent, în jurul rolului preşedintelui. Este o falsă problemă. S-a văzut rolul nefast al unui preşedinte în întreaga istorie a României. Intrarea în normalitatea ţărilor cu regim parlamentar este soluţia, care poate da rezultate pozitive. Alegerea preşedintelui de către popor este un demers populist, ce faultează direct activitatea guvernului. Rezultat tot din alegerea de către popor a membrilor Parlamentului. Nu aduc argumentul economiilor rezultate prin eliminarea alegerii preşedintelui, ci rolul benefic al alegerii lui de către Parlament şi fixarea unor atribuţii preponderant diplomatice, similare cu cele din Italia, Germania, Israel ...
Cu reducerea numărului de parlamentari, toţi par a fi de acord, aşa că rămâne de stabilit procedura şi rolul diferit al celor două camere. Se pune acut problema traseismului politic. Am văzut cât de mult le place unora turismul pe banii contribuabilului ! Desigur, alesul  îşi poate schimba convingerile ! Deşi e un lucru tare ciudat. La alţii ! În acel moment, însă, omul de tip nou va trebui să demisioneze. Altă convingere, altă candidatură, alţi alegători !
În rest, zvonuri, manipulări, intoxicări … Iată, parlamentarii nu vor avea superimunitate ! Nu văd nimic rău nici în creşterea amenzilor. Ne obligă oare cineva să încălcăm legile ? Sunt de acord şi cu introducerea carnetului de conducere a mopedelor. Poate şi la snowboard-uri !?
Greu, greu trec primele o sută de zile de guvernare ! Se impune, din partea guvernanţilor uslaşi o prezentarea riguroasă a obiectivelor şi a termenelor limită de realizare. O cât mai bună comunicare. Reacţiile lor să fie la maximum două-trei ore de la lansarea unui zvon, provocări, manipulări...
Transparenţă maximă  !
 
RADIO EREVAN
-  De ce lâna oilor din Falkland este cea mai căutată din lume iar lâna mioarelor carpatine nu este deloc cerută ? Oare numai  pentru că oierii lor sunt profesioniști şi nu se bagă prin tot felul de comisii ale Parlamentului ?
 
Toate bune !