Wikipedia

Rezultatele căutării

joi, 22 noiembrie 2012

PARIS RELOADED (V)



 File de jurnal paranormal

PARIS RELOADED (V)


Dacă nu e Louvre, e Musée d’Orsay !

Hai, hai ! Ne aşteaptă Luvrul ! O zi de muzee ! Parcă şi vremea e de acord. Doar până la prânz. După aceea, soarele ne răsfaţă din nou. Coborâm la Louvre.
Ceva nu era în regulă, prea multă linişte !
Marea Piramidă, singurică, singurică ! Doar câţiva rătăciţi prin zonă. Şi noi.
- Aujord’hui, Louvre est fermé !


Da, prieteni de pretutindeni, marţea, celebrul sanctuar al artei este închis !
Deşi, peste tot în lume, ziua de luni e destinată odihnei muzeografilor şi exponatelor.


- Cum, n-ai ştiut ?, îmi reproşează, acasă, Mitică. Excepţia, nu-i aşa, întăreşte regula !?! Culmea, nu regret foarte mult. Vroiam să  revăd doar câteva piese. Pentru cea mică.
Vom reveni. I-am promis   


Ajungem, la timp, la Musée d’Orsay. Prindem coada în plină naştere. Japonezii chicoteau, tot arătând spre coada fremătătoare, ce se mărea vertiginos în urma lor. Şi a noastră.
Se deschid uşile. Urmează Musée d’Orsay pe dreapta !




Se spune că muzeul, inaugurat la 1 decembrie 1986, începe de acolo unde se termină Luvru. Ceea ce, în mare parte, se confirmă, impresionismul fiind, aici, la el acasă.
Dar şi ale celebre şcoli şi curente moderne sunt bine reprezentate.



Abia la a doua vizită aflu cât de mare e muzeul, organizat, impecabil, în fosta gară din buricul Parisului. Data trecută, obosiţi de atâta Luvru, ratasem sălile de la etaje, cu exponate de exponate. Ale unor colecţionari-donatori ce au ştiut ce să achiziţioneze.
Spre bucuria lor şi a altora. Recunoştinţă, noilor mecena !


Ieşim, uşor ameţiţi de ceea ce văzusem.
Doar prin marile albume reuşeşti să le admiri.
Live, mai rar !

O luăm spre Arcul de Triumf Caroussel  în căutarea unui măr muşcat Apple.


Sus faimoasa cvadrigă „împrumutată” de Napoleon de la San Marco-Veneţia.
Restituită, ani mai târziu.
O regăsim reprodusă la scară naturală prin toată Europa. Imperială.


Nu ştiam ce zace sub curtea Palatului Luvru. Acum, picioarele şi răbdarea mea ştiu !
Ceva în genul halelor. Mult mai sofisticat. Dar nu ca în mall-ul din La Défence.

 Cea mică vroia o protecţie pentru noul ei Iphone, ce se găsea numai pe aici.

Văzuze ea pe internet ! După aceea, am văzut şi eu la chinezii din Obor.
Sau mi s-a părut. "- Nu era de ... firmă ! Auzi, ce te pricepi, tu ?"
Mă răzbun şi o luăm pe malul Senei.

Pe la buchinişti.



Ce folos ? Era târziu şi nu mai aveam imboldul de a privi, răsfoi, pipăi, la nesfârşit miile de piese scoase din casele şi lăzile de prin podurile pariziene.




După amiază. Oportunităţi de afaceri prin Montmartre. Luăm toate străduţele la cercetat. Cam ştiam ce trebuia să cumpărăm, pe lângă cele luate deja.

Ne salutăm, pentru ultima oară, cu băieţii de la Moulin Rouge, în căutare permanentă de clienţi. Fără Toulouse-Lautrec, zona pare mai puţin frenetică.


Sau „Afară-i vopsit gardu’ ...” Nu simt nicio tentaţie !
La aproape două sute de euro intrarea. All inclusive !
Spectacolul străzii este mult mai atrăgător.
Ofertă de nerefuzat !
- Hai la culcare ! Mâine, dis-de-dimineaţă, plecăm !


Mi-e, deja, dor de casa mea din Iancului.
Acolo, deasupra Bucureştilor.


La calculatorul meu. Cu toţi ai mei prin jur.
Cu prietenii mei. Virtuali sau nu !
Cu telefoane, facebook, linkedin ...



Au revoir !

vineri, 16 noiembrie 2012

PARIS RELOADED (IV)




File de jurnal paranormal

PARIS RELOADED (IV)


… pe drum, pe drum !...


Traversăm liniştita Piaţa Regală, azi Plaçe des Vosges, şi ajungem în Plaçe de la Bastille, locul simbolic al Revoluţiei franceze. Nici urmă din  fortăreaţa, transformată de Richelieu în temuta închisoare. Revoluţionarii au distrus-o, pe locul ei fiind piaţa, loc al multor manifestări populare, mai ales ale stângii franceze.
 Este dominată de Colonne de Juillet (1840) cu Geniul Libertăţii  în vârf, precum şi de noua sală a Operei pariziene, cu o capacitate de 2700 de locuri şi cinci scene mobile.


Construcţia distonează cu arhitectura generală a zonei. Este una dintre excepţiile de care vorbeam la început. Trecem Pont de Sully şi păşim prin insula St Louis cu atrăgătoare stradă comercială omonimă.
Pe nesimţite, trecem  Pont St Louis şi ne trezim, face to face, cu rozetele, statuile şi ornamentele exterioare ale celebrei catedrale din Ile de France, Notre Dame.
Unde-i  Esmeralda ? Tocmai zărisem câţiva Quasimodo ce cercetau avid zona !


În interior, o voce insistentă, amplificată de megafoane, anunţa nu ştiu ce eveniment cultural la oră fixă şi o panglică uriaşă, precum „capodoperele” moderne de la Versailles, tăia mijlocul şi din misterul bisericii, aducând-o în lumea bâlciului laic. În rest, aşa cum o ştim de mai bine de 600 de ani, când se întemeia Ţara Românească la poale de Carpaţi.
Palais de Justice. În interior, altă celebritate, Sainte Chapelle „poartă spre ceruri” ne aşteaptă. Impresionează cele 15 ferestre cu mari vitralii, cu o mie de scene biblice. Ridicată de piosul Ludovic al IX-lea, la 1248, pentru a adăposti coroana de spini a lui Iisus şi un fragment din cruce cumpărate de la împăratul Constantinopolului.


La ştirile de la ora 5 p.m., o luăm spre Montparnasse. Metroul ne lasă în apropierea unei intrări laterale în Jardin du Luxembourg, cel mai căutat parc de parizieni.
Erau, deja, la munca de după muncă !


Bilele de péntaque se ciocneau voiniceşte căutând, asiduu, ceva mic şi verde.
Mulţi alergau mingile de tenis.
Alţii, pur şi simplu, alergau ! Sub privirile micuţei statui a Libertăţii !
Sor-sa, cea mare, e la New York. Alta, mijlocia, la dOrsay.


În faţa impozantului palat, linişte. Doar câţiva turişti, amuzându-se cu raţele, din iazul octogonal, şi alte specii de păsăret, ce umblau, fără grijă, printre picioarele celor care le hrăneau din bucata lor de pâine. Doar erau la ele acasă !


Totul este tras la linie, tăiat (CZU 630.232 Conducerea arboretului), organizat de grădinari cu tradiţie. Mai mult îmi place grădina englezească. O plăcere, trecerea pe lângă Sorbona. Lângă Pantheon, locul de odihnă veşnică a câtorva personalităţi, zărim şi Facultatea de Drept. Alături, cocheta St Etienne, pe unde o luăm pe străduţele întortocheate ale Montparnasului până la bulevardul de fiţe Saint Germain (gen Haussman).

Ajungem şi podurile cu lacăte. Primul, L’Archevêché. De toate soiurile, din toată lumea. Alături, chinezii cu oferta. Ieftin, ieftin !


Revenim, şi trecem în revistă, pe îndelete, celebre mini muzee: cârciumi, taverne, bistrouri birturi ... de pe străduţele animatului Quartier Latin.
Ne lăsăm ademeniţi de un zâmbet larg, pentru a ne ogoi curiozităţile gastronomice.
Cu preţuri, la vedere, ce i-ar lăsa mască pe afaceriştii din Centrul Istoric dâmboviţean.
O adevărată comoară, prost manageriată de administraţia locală.
Din păcate, duhneşte a canal, pe alocuri neterminat şi cu finisaje stridente.
După 20 de ani de investiţii ! La greu !  
Plimbarea, de după cină, ne duce spre Notre-Dame, Tour St-Jaques şi Primăria Parisului.

O dantelărie de înalt rafinament în piatră, pusă excelent în valoare de luminile artificiale.
Nu ştiu cum se face ?
Toate primăriile mari ale Europei au o piaţă, iar cea de pe Dâmboviţa, nu ?
Îmi vine să fur, într-o noapte, gardul Cişmigiului spre a deschide, cât de cât, perspectiva asupra cochetei construcţii în renovare.
 Nu încheiem seara fără ascensiunea spre Sacré Coeur.


Mai avusesem o tentativă, în miez de noapte, dar am cedat fizic. Noi, echipa !...
Trecem şi pe strada unde era hotelul iniţial. Mulţumim lui Dumnezeau, că, prin Sf. Gheorghe, ne-a schimbat locaţia. Avea dreptate dl Google. Cam sumbru !

Ne cuprinde evlavia, în atacarea scărilor spre impunătoarea biserică, aflată pe cea mai înaltă colină a Parisului. Închinată Sfintei Inimi a lui Hristos, după ce Parisul a fost salvat de invazia prusacă a lui Bismarck de la 1870. Unul dintre cele mai grele clopote din lume (18,5 t), cheamă la slujbă şi meditaţie, din clopotniţa de 85 m. Înălţime.



 E târziu, dar spectacolul jongleurilor cu făclii şi ochiul magic al lunetei, din faţa lăcaşului, ne amână drumul spre casă.


Plaçe de Tertre e după colţ, cu şevaletele celor animaţi de imaginaţie şi în căutarea consacrării. Ziua nu ai unde arunca un ac.


Păşim prin Plaçe d’Anvers ... Plaçe Pigalle ... Bon matin  ?!?

miercuri, 7 noiembrie 2012

PARIS RELOADED (III)



PARIS RELOADED (III)

Tot pe drum ...
 
Cunoşteam calea.
Din Plaçe Pigale, pe jos, în căutarea magazinului La Piscine, recomandat de prietena Carmen,
de pe rue Francs Bourgeoais,
din cartierul evreiesc Marais.


Ajungem la St Eustache. O capodoperă a arhitecturii gotice târzii, ridicată între 1532 şi 1632.
Parohie la 1223 !
Mi se pare mult mai din Dan Brown, decât Notre Dame.
Spaţii, care te copleşesc, prin masivitatea pietrei fasonate, ani şi ani de zile, cu cea mai mare orgă din Franţa.


Rubens are, aici, mai multe pânze impresionante,
Adoraţia Magilor fiind una dintre ele.
Noile Hale pariziene, parţial puse la dispoziţia, măriei sale, consumatorul, te duc în lumea tuturor brandurilor comerciale. Ochişorii oblici ai vânzătorilor, veşnic zâmbitori, pot să-ţi sădească îndoiala privind autenticitatea şi calitatea produselor oferite.
Stabilisem că ultima zi e destinată cumpărăturile !
Se confirmă, iarăşi, socoteala de acasă ...  
  


Centrul Pompidou e la doi paşi.
Totul e să nu o iei în direcţie opusă !
Sincer să fiu, revederea măţăraiei afişate, de jur împrejurul clădirii, mă convinge definitv. Nu-mi place.
Atelierul lui Brâncuşi l-am găsit tot închis.
Era prea de dimineaţă !?!
De aia mă duc la Tg Jiu, unde e deschis non stop !
Dintre multiplele interpretări date Coloanei Infinitului, cea mai plauzibilă, pentru mine, e reprezentarea evoluţiei poporului român. Deşi cam prozaică, accept demonstraţia.



Bref ! Cum ne era nouă, urmaşii dacilor (!?!), cât de cât bine, veneau unii şi ne strângeau de ... gât !
Bir, haraci, rapt de teritorii, vasalitate, ocupaţie, tezaure în custodie (pe vecie), maziliri şi câte alte dure realităţi de care e plină istoria noastră !
Umblam, apoi, cu căciula în mână pe la alţii şi, prin tot felul de turnătorii sau înţelegeri păguboase, scăpam de răi.
Nu ne reveneam bine şi ne strângeau alţii de ... gât !
Nu sunt prea sigur în ce fază ne aflăm !
Văd că vine U.E. !